Ziua materialist, noaptea idealist…
Probabil din cauza instinctului de autoprotectie sunt ziua materialist si pentru ca vreau o lume mai buna noptea sunt idealist.
Ultimele doua luni au fost probabil cele mai active din intreaga mea viata, active in sensul ca am imbinat arome precum utilul cu placutul si mirosuri precum spontanietatea cu aventura. Am fost prin locuri prin care am mai fost (scris intentionat), locuri pe care le-am vazut altfel de data asta, locuri care mi-au aratat ca prima impresia conteaza dar aparentele inseala, locuri care nu se schimba ci se adapteaza si care m-au facut nu sa ma schimb ci sa ma adaptez, locuri care mi-au demonstrat ca o anumita traire poate fi reala si sa crezi ca e o iluzie sau ca poate fi o iluzie si sa simti cu toata ardoarea ratiunii tale ca poate fi reala.
Nu oamenii se schimba ci scopurile lor, iar ei se adapteaza in functie de ele. Spun unii tot ce urmeaza dupa ce esti indragostit e iubire. Poate au dreptate, eu inca nu stiu ce simt dar nu sunt indragostit. Masina nu e geloasa pe casa(cladire, coliba. locul unde imi doresc sa stau) ca nu mai tin la ea la fel de mult ca atunci cand am cumparat-o, si nici casa nu e geloasa pe iubita ca stau mai mult cu ea decat in ea(casa) atunci nu inteleg de ce iubita e geloasa pe masina? Oare ar trebui sa-i spun: ‘Draga, asteapta sa vina noaptea!’? Iubim, dar in alt mod acum…
Toate astea poate pentru ca sunt ziua materialist, noaptea idealist…
Tags: autoprotectie, idealist, materialist, noaptea, ziua
(3 votes, average: 5 out of 5)
Loading ...
Acest articol a fost scris
in data de Sunday, September 14th, 2008 la 12:31 am si se gaseste in Vicii primare.
Poti sa lasi un raspuns, sau trackback de la site-ul tau, iar daca iti place cum scriu si cum aberez te poti abona la feed-ul meu, unde mai sunt inscrisi
October 1st, 2008 at 1:55 am
…si totusi… scrisul are voce cand vocea e muta. ratiunea de a trai se ineaca in scopuri.doar ca inecul e trairea,si-atunci e perfect viabila.
October 1st, 2008 at 2:29 am
GENEISSEN
“Icoana a cazut si s-a spart; cioburile dor, calchiaza senzatii, iar rana-mi pare imensa,grea. Transparenta sticlei ce tinea inchis sufletul s-a spulberat in zeci de vene prea scurte pentru credinta patetismului. Un corset de lut ce tinea strans obrazul facandu-l sa schiteze zambete ipocrite a sters orice fir de praf asternut peste indiferenta. De fapt, “acum” e trecutul oricarei desfatari de maine; “acum” inchide dramul de constiinta dator sa sadeasca adanc samanta ce va incolti prea tarziu. Fructul? Umbre… Prelungim limbi de orologii intr-un cristal. Scopuri de pacura incoltesc trecatorul trup secat , in lumina arhanghelilor in care leaga juramant:izvoare de simtiri sa se reverse prin vene napadind involburate privirile; crucea placerii sa-si planga sfarsitul mancata de scrum; pe-a frunzelor navoduri sa cada pescarii de vise, strivindu-le frumusetea; in spatiu incantat sa se inalte decorul unei stafii: ACUM.” (mostra de idealism)
October 4th, 2008 at 2:11 am
Ce spui acolo?
October 31st, 2008 at 7:53 pm
intelesul cuvintelor tale e ascuns tare…
December 23rd, 2008 at 10:51 pm
[...] - am devenit mai responsabil; - am dăruit din inimă împreună cu botoşănenii; - am primit lecţii de viaţă; - am învăţat din greşeli; - am devenit, sper, mai [...]