c|neva şi atat

Cel puţin la mine e aşa. Eu unul nu înţeleg cum o fată de 16 - 22 de ani se poate “îndrăgosti” de un om de cel puţin două ori mai în vârstă decât ele. Cele mai dese motive spuse sau nespuse de ele sunt: siguranţa, modul de gândire şi experienţa în viaţă, iar motivele nespuse sunt: banii şi influenţa.

Ce siguranţă poate oferi un om de 30+ de ani unei fete de 18- ani? Când spun siguranţă nu mă refer aici la siguranţă financiară, ci siguranţă în sensul de apărare de oamenii din jur. Adică un om dacă vrea să-ţi facă rău îţi poate face rău indiferent de persoana care îţi este alături, fie că e “tatăl” tău lângă tine, fie că e prietenul tău de aceeaşi vârstă. Să spui că iubeşti o persoană de 32 de ani, când abia îţi vine ciclul, pentru că îţi oferă siguranţă ori eşti stricată la cap, ori îţi place să te amăgeşti. Citeste restul articolului »

După ce fumez ţigara asta pot să mor
După ce îmi pierd virginitatea pot să mor
După ce beau berea asta pot să mor
După ce merg acolo pot să mor
După ce fac aia şi aia pot să mor

De câte ori aţi spus chestia asta, fie şi în gând, fie şi cu voce tare, în glumă uneori şi cu tentă serioasă alteori?
Sunt oameni pe lumea asta bolnavi, sunt oameni care mai au de trăit un an, o lună, o săptămână sau o zi sau poate chiar după ce dau ce public acest articol vor muri. Citeste restul articolului »

E ciudat, dar totuşi parcă adevarat. Stau şi mă gândesc dacă de-a lungul anilor am fost fericit. Şi cu toate că viaţa ne-a tras în piept pe toţi, şi nici eu nu am fost o excepţie, pot să spun că am avut o copilărie foarte fericită, iar anii de după la fel. Însă viaţa ne încearcă din ce în ce mai tare şi mai rău iar toţi anii copilăriei, plini de bucurie şi inocenţă, sunt tot mai îndepărtaţi, iar când ne gândim la ei de multe ori avem dorinţe de evadare, de libertate, de copilărie…

Însă toată fericirea copilăriei se datorează oamenilor pe care i-am întâlnit: pe Costache care vroia să fie fotbalist dar bunicămea nu mă lăsa să mă joc pentru că zicea că are purici, pe Georgică care m-a învăţat ce e altruismul, pe surorile lui mai mari, mult mai mari care îmi dădeau jucării de la Kinder, pe Simona şi sora ei Geanina de care îmi plăcea foarte mult, pe Ghiţă care m-a învăţat să fiu şiret, pe Ciprian care era mai slab ca un chibrit, pe Robert şi Răzvan care se certau între ei pe motiv de care m-a văzut primul când mă duceam la bunici, pe Trăinel a căror bancuri mereu începeau cu “Cică tot aşa” şi se terminau cu “Pui mei”, pe Adi, din Bucureşti, cel mai bun prieten al meu care şi acum îmi aduc aminte că era îmbracat la fotbal în tricou de la Dinamo, şort de la Steaua şi jambiere de la Rapid, pe Dana din Iaşi cu care am fost în relaţii incredibile de prietenie şi de care de mai bine de doi ani nu mai ştiu nimic de ea. Viaţa mi te-a furat… Citeste restul articolului »

Probabil din cauza instinctului de autoprotectie sunt ziua materialist si pentru ca vreau o lume mai buna noptea sunt idealist.

Ultimele doua luni au fost probabil cele mai active din intreaga mea viata, active in sensul ca am imbinat arome precum utilul cu placutul si mirosuri precum spontanietatea cu aventura. Am fost prin locuri prin care am mai fost (scris intentionat), locuri pe care le-am vazut altfel de data asta, locuri care Citeste restul articolului »

Sunt întrebat mereu ce părere am despre aia, sunt întrebat mereu cum o mai duc, sunt întrebat mereu cum?, unde?, ce? si mai ales de ce?, încât am ajuns să cred că la întrebarea: “cine (sunt)?” ar trebui să răspund: “sunt întrebat”.
Mereu, încă, sunt întrebat cum arată femeia ideală pentru mine, dar nu sunt întrebat cum arăt eu pentru ea. Dacă ar fi existat nu aş mai fi fost aici, nu aş mai fi scris, nu aş mai fi făcut una-altă ci pur şi simplu aş fi putut să devin un sclav ideal, probabil, care intr-un final s-ar fi plictisit, sau nu? însă nu trăiesc ca să fut exact cum sunt la fel de sigur că nu trăiesc ca să mănânc, dar ştiu că nu ştiu încă pentru ce trăiesc,( probabil ca să iubesc?), ceea ce face că ce ştiu că ştiu e relativ grav. Citeste restul articolului »

‘mi-aş eu în tot. De câte ori nu v-a venit să vă dezbrăcaţi la curu’ gol(dacă tot vă imaginaţi piesajul sper că e din spate-asta dacă eşti băiat în imaginaţie- că e scârbos să te vezi alergând ca un nebun cu o chestie care atârnă sau bălăngăne) şi să fugiţi spre nicăieri, prin bălării? De câte nu vi s-a făcut dor să mai puteţi face nebuniile pe care le făceaţi când eraţi copii? De câte ori nu v-a venit să vă băgaţi…NU, asta e urâtă. De câte ori? De multe ori… Citeste restul articolului »

Omul e setat să mintă, exact cum e setat să nu aibă succes. Unii mint mai frumos, unii mint mai urât, unii mint mai mult, unii mai puţin, ideea e că toţi minţim şi o facem motivat, chiar şi eu. Unde mă încadrez, eu? În prima categorie: eu sunt ală care minte sincer de frumos, eu sunt ală care nu-ţi spune ce crede ci ală care îţi spune ce vrei să auzi ca să pot obţine ce vreau. Însă există şi un efect secundar: nu pot să mint oamenii la care ţin, oamenii pe care îi iubesc(oare?). Vă iubesc pe toti, oamenii! Citeste restul articolului »

Fericirea o găseşti şi în cele mai simple lucruri, lucruri de care nu eşti conştient pe moment că sunt clipe de fericire, clipe de fericire de care îţi dai seama că aşa au fost abia când nu mai ai parte de ele, nu mai ai parte de ele atunci când îţi dai seama că iubeşti cu adevarat, iubeşti cu adevarat când fericirea o gaseşti şi în cele mai simple lucruri. Ne dăm seama că eram fericiţi abia când cădem în suferinţa, şi al dracului dacă nu ne place să cădem şi să rămanem acolo. Alergăm după fericire dar uităm după ce alergăm.

Ce este fericirea? Citeste restul articolului »